Taina verighetelor îşi are originea din secolul I î.Hr când verighetele erau confecţionate din fier, înlocuindu-le pe cele din ierburi. Ulterior, verighetele din fier au fost înlocuite treptat cu diamante, pietre preţioase şi erau considerate simbol al căsătoriei dintre doi oameni.
Verigheta este considerată o împodobire a sufletului, nu un accesoriu pentru trup, tocmai de aceea mirii trebuiau sa poarte verighetele pe degetul inelar de la mâna stângă.
Din punct de vedere religios, mâna stânga reprezintă mâna lui Dumnezeu, simbol al credinţei, iubirii, iertării şi respectării necondiţionate între cei care aleg Taina Căsătoriei prin Dumnezeu.
Potrivit medicinei, degetul al patrulea de la mâna stângă este singurul deget care are o strânsă legătură cu artera care realizează o conexiune directă cu inima, de aceea din antichitate degetul inelar este considerat vena iubirii.
Totodată, din perspectiva astrologică verigheta se pune pe degetul al patrulea, deoarece acestea reprezintă degetul Soarelui, care duce la un consens, la responsabilitate şi la unirea între doi îndrăgostiţi.
Verighetele sunt puse de către preot prin Sfânta Taină a Cununiei, astfel că momentul ritualului religios este extrem de important pentru unirea sufletelor. Nu trebuie sa uităm că verighetele sunt cele mai mici cătuşe ale omului din lume, iar cei care aleg să se cunune religios cu partenerul, aleg să-şi unească destinul cu persoana care îl completează.
